Scrisoare deschisa

Catre Domnul presedinte Serbanoiu Mircea
Message Stimate domnule presedinte, sunt un iubitor de animale care, din proprie initiativa am adoptat un caine cu handicap pe care nu l-a dorit nimeni in Romania, in schimb in strainatate ar fi plecat in 2 timp si 3 miscari, asa cum este. Nu interesa ca nu are carut. Il doreau pur si simplu. Asta m-a socat. Pentru ca cca de 8 ani de zile ajut animalele strazii, pe cont propriu si pentru ca vreau sa schimb mentalitatea asta cu mirajul strainatatii in care doar cativa ajung bine, multi nu se mai stie de ei si dispar fara urma si fara justificari, am creat un blog personal in care sa educ semenii mei ca si un caine cu handicap poate fi acceptat, inteles si ajutat aici in Romania, pentru ca schimband mentalitatea, schimbi si oamenii si implicit faci o tara mai frumoasa si mai buna pentru toata lumea. Pagina blogului este asta: http://jurnalulunuicainecuhandicapdinromania.blogspot.ro/search?updated-min=2012-01-01T00:00:00-08:00&updated-max=2013-01-01T00:00:00-08:00&max-results=17  si pagina de facebook a jurnalului este asta: https://www.facebook.com/JurnalulUnuiCaineCuHandicapDinRomania

Prima postare a blogului este inceputa pe data de 16 decembrie 2012 si cursiv, aproape in fiecare zi am scris lucruri despre catelusa noastra, despre cum este viata ei, cum recupereaza dar si despre ceea ce priveste lumea asta a semenilor ei, in mod special a celor cu handicap. Nu intamplator, v-am deschis pagina de jurnal la pagina lui Stefan – un caine cu handicap exploatat. Este pornita pagina de la o avertizare publica pe facebook a unei doamne legata de acest caine care a miscat si strans foarte multe donatii din lume, si in final a ajuns in State (n.a. SUA) pe mana unor doamne arhicunoste de adaposturile din tara, prin care…cainele in final a disparut. Pentru ca se stie ca animalele cu handicap, afara sunt euthanasiate, rare sunt cazurile cand acestea sunt mentinute in viata. Ori, de la noi din tara, pleaca mereu, mereu animalele cu handicap. Si toate carucioarele lor se fac, daca se fac in UK, de catre un singur om, la niste preturi de mii de lire sterline. Desi avem in tara oameni care fac aceste proteze veterinare la sume de 100-300 de euro in functie de talie si care sunt aruncati la cos si marginalizati in interesul celor care fac afaceri din cainii cu handicap. Jurnalul isi propune sa discute despre plecarile acestea, cum se fac, de ce se fac, cine le face? Si va pot anunta ca tot scriind in jurnal lucruri declarate public pe facebook de oameni care se implica de ani de zile in trimiterea cainilor cu handicap afara, adica uitati aici: http://jurnalulunuicainecuhandicapdinromania.blogspot.ro/2013/01/am-gasit-in-romania-o-doamna-care-are-5.html  am fost blocata de grupul celor care se ocupa cu aceasta afacere, ca este evident ca este o afacere, nu mai pot post nimic pe facebook, nu mai pot sa dau share, like, nimic. In timp, jurnalul este atacat si implicit oamenii care l-au citit si sunt de acord ca sunt multe lucruri dubioase in aceste plecari ale cainilor cu handicap. Fiind blocata, eu apar ca tac, ca m-am dat la fund, si ei ataca dezlauntuit, furibund sa-si apere modul de activitate. Va mai pot anunta ca pagina creata de acel grup din State, pentru Stefan a fost stearsa imediat si se apara ca politia le-a cerut asta. Nimeni nu poate verifica asta. Sunt abili si versatili, evident. Oricum, persoane serioase din Canada care au luat apararea cauzei jurnalului meu, sunt hartuite si atacate sistematic de grupul acesta de profitori de animale de handicap. Domnule presedinte, am printscreenurile la toate imaginile, pozele, discutiile publicate pe jurnal, pentru ca ele sunt luate de pe conversatiile publice de pe facebook, deci se poate proba ca nu sunt barfe la coltul strazii. Sunt cuvintele lor si pozitiile lor si actiunile lor. Eu doar le-am pus pe aceeasi pagina cap la cap si am invitat cititorii sa le urmarim impreuna si sa invatam toti romanii din asta. O sa va rog sa cititi in amanunt jurnalul, inclusiv comentariile, pentru ca acest grup, in furia demascarii mai scapa si niste adevaruri sau nu, pe care eu, om obisnuit nu le pot verifica si nici nu am competenta. Jurnalul nu este demers jurnalistic, este o cauza a cainilor cu handicap din Romania, pentru ca doresc sa schimb mentalitati si sa daram bariere in ceea ce priveste acceptarea, intelegerea si toleranta fata de animalele cu handicap cu sau fara stapan. Si impotriva exploatarii acestora de retele care le scot afara, unde sigur stiti ca sunt euthanasiate. Dar nu inainte de a mai scoate donatii de la oameni. Sunt un om normal, cu o activitate normala si da, iubesc animalele! Pentru ca mi-am umplut casa si nu mai pot aduce nici macar un melc in ea, m-am mutat in virtual unde militez pentru o cauza nobila si altruista, cea a animalelor cu handicap din Romania. Si unica in felul ei. Eu va multumesc pentru atentie si totodata va comunic si numarul meu de telefon: ………….. Sunt din Bucuresti.

Va multumesc pentru atentie, cu stima, Cristina Constantin

Be Sociable, Share!

Leave a Reply


Hit Counter provided by Skylight