Autoritatea naţională în domeniul protecţiei animalelor în România.

Autoritatea naţională în domeniul protecţiei animalelor în România.

Că, reprezentanţii ANSVSA, ar trebui să reprezinte „autoritatea nationala în domeniul protectiei animalelor„, conform art.8 alin 1 din legea 205/2004, privind protecţia animalelor, nu mai este un secret. Că aceştia fac altceva decât a fi cu adevărat „autoritate naţională în domeniul protecţiei animalelor„, a observat fiecare dintre noi. Sunt cunoscute afacerile, unora dintre reprezentanţii DSVSA judeţene, cu „serviciile de gestionare a câinilor” din localităţile pe care aceştia le „stăpânesc”, afaceri care le rotunjesc veniturile „de criză” de care dispun. Vreau să amintesc doar câteva dintre acestea: Botoşani – adoptatorilor de câini, din celebrul adăpost public, li se „recomandă” să-şi sterilizeze cânii luaţi la cabinetul dr. Vasiliu, nimeni altul decât soţul directoarei DSVSA – Minodora Vasiliu, cabinet la care este angajat şi medicul Pancu, cel care a ucis cu sălbăticie cei peste 230 de câini în 2011. Dacă refuzi, nu ai voie să adopţi. Roşiorii de Vede – reprezentanţi ai DSVSA au permis şi s-au ocupat personal de „autorizarea” adăpostului public, deşi acesta nu întrunea condiţiile minime de funcţionare, doar pentru faptul că ulterior au încheiat, prin societăţii private (vezi SC Flamingo Com Service SRL) contracte de asistenţă veterinară. Aceeaşi societate „livrează”, fără nicio licitaţie în acest sens, produsele de uz veterinar. Rădăuţi – actualul director al DSVSA Suceava are încheiat un contract de prestări servicii cu adăpostul public, societate de care, în acest moment, se ocupă soţia acestuia. Pascani – directorul adjunct al DSVSA Iaşi are contract cu primăria pentru adăpostul public de câini. Deţine cabinete şi farmacii veterinare, inclusiv în Paşcani, prin care se „descarcă” de la buget fonduri atribuite, fără licitaţie, pentru achiziţionarea produselor de uz veterinar.  Brăila – pentru a nu vorbi despre ilegalităţile comise din 2006 şi până în 2011, vizând circa 500.000 de euro ce nu pot fi justificaţi, autoritatea publică, prin SUPAGL, a „preluat” serviciul de gestionare de la asociaţia de protecţie a animalelor Horez şi a încheiat un nou contract de „prestări servicii” tot cu…. Horez, dar cu SC Activităţi sanitare veterinare HOREZ. Este prima societate care, deşi nu este patronată de un medic veterinar a obţinut autorizarea din partea instanţelor de judecată din Brăila, împotriva legii. Legătura acestui serviciu de gestionare a câinilor şi adăposturile publice (unul dintre acestea -Lacul Sărat este al lui Horez care primeşte lunar suma de 3000 de euro chirie) este directorul DSVSA Brăila, dr. Gicu Drăgan finul şefului SUPAGL, Dan Apostol, în cadrul căruia funcţionează acest serviciu şi aceste adăposturi publice. Orice sesizare,  împotriva medicilor care îşi desfăşoară activitatea la aceste adăposturi  sau privind nereguli, este „constatată” de  „acoliţii” lui Drăgan din dispoziţia acestuia. Acesta a fost cercetat şi trimis în judecată de către DNA. Şi, lista poate continua. Aceste adăposturi nu vor putea fi închise niciodată atâta timp cât interesul reprezentanţilor DSVSA este de ordin financiar. Ar fi bine dacă ANSVSA ar demara o acţiune de verificare şi sancţionare corespunzătoare a acestora.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul „vânătorii de la Balc”. În perioada 12-13 ianuarie 2013, în Complexul de vânătoare de la Balc au fost măcelărite, conform datelor oficiale primite de la ANSVSA, 281 de animale, după cum urmează: piese vânat mistreţi : 267,  piese vânat cervidee: 14.  Interesant este termenul de piese vânat, de parcă aceste fiinţe ar fi nişte obiecte fixe (piese) ce sunt luate la ţintă de nişte obsedaţi de crimă şi sânge.

Fără o prealabilă verificare, dacă această acţiune este sau nu legală, ANSVSA prin Direcţia Generală Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Lanţului Alimentarne informează că „vănătoarea anuală din cadrul Complexului de vânătoare de la Balc s-a desfăşurat în perioada 12-13 ianuarie şi, ca în fiecare an, prin protocol s-au stabilit condiţiile sanitare veterinare desfăşurării acestei acţiuni din punct de vedere sanitar veterinar”.

Astfel, ANSVSA recunoaşte că „vânătoarea„,  nu masacrul de la Balc, se desfăşoară anual şi „ca în fiecare an”, prin protocol cu reprezentanţii acestuia, stabilesc condiţiile.

Nu îi interesează, deşi sunt autoritate în domeniul protecţiei animalelor, dacă „proprietarii Complexului” mai pot organiza, conform dispoziţiilor legale, astfel de masacre cu răsunet internaţional. În acest sens, le reamintim câteva prevederi, încălcate cu bună ştiinţă de către organizator, şi complicitatea reprezentanţilor ANSVSA la aceste masacre: art.6 alin2 din legea 205/2004, privind protecţia animalelor, cu modificările şi completările aprobate prin legea 9/2008 (legea Marinescu) incriminează ca infracţiuni – uciderea cu intenţie a animalelor; practicarea tirului pe animale domestice sau captive; provocarea de suferinţe fizice şi psihice prin orice mijloace; capturarea animalelor prin alte mijloace decât cele prevăzute de lege.

Să vedem ce s-a mai încălcat în timpul acestui masacru.
La un simplu studiu al Ordinului Nr. 1355 / 04 .05. 2012privind aprobarea cotelor de recoltă pentru speciile de faună de interes cinegetic, la care vânarea este permisă, pentru sezonul de vânătoare 15 mai 2012 – 14 mai 2013,  observăm:

AV Waidmannsheil, pe tot domeniul de la Balc, inclusiv Complexul de vânătoare deţinut de Ion Ţiriac, poate recolta:

căprior – 20 din care masculi trofeu 1 şi 9 selecţie, femele tineret 10;
-cerb comun – 6 din care masculi selecţie 3, femele tineret 3;
mistreţ – 90
-iepure – 3;
-fazan – 195

În această situaţie, a fost depăşită cu mult cota de recoltă la mistreţi:  177 de mistreţi măcelăriţi peste „norme”.

În condiţiile în care, în România există 2151 de fonduri de vânătoare, într-o ţară fără reguli, în care oamenii sunt adesea umiliţi, animalele n-au niciun drept la respect şi viaţă.
Toate aceste cruzimi fără margini sunt posibile, pe de o parte, datorită mentalităţii retrograde a unei părţi a populaţiei şi, pe de altă parte, lipsei de reacţie a autorităţilor cu atribuţii şi competenţe în sancţionarea acestor fapte şi anume reprezentanţii MAI (prin structurile teritoriale ale Poliţiei Române), ai ANSVSA (prin structurile teritoriale DSVSA-urile judeţene) precum şi a celor care au obligaţia de a respecta şi aplica legea, procurori şi judecători.
Cruzimile faţă de animale sunt „tolerate” de către aceştia pentru simplul motiv că : „Nu putem închide un om pentru că a ucis un animal. Până la urmă este vorba doar de un animal”.
Presa locală, naţională şi internaţională a atras atenţia în mod periodic asupra fiecărui caz de cruzime în parte şi a făcut apel, împreună cu cetăţenii indignaţi şi organizaţiile de protecţiei a animalelor, ca instituţiile cu atribuţii şi competenţe să se sesizeze şi să dispună măsuri legale. Acestea au rămas impasibile şi s-au făcut că „lucrează” soluţiile fiind, de fiecare dată, contrare probelor administrate.
În aceste condiţii, în care nimeni nu a fost condamnat pentru cruzimi faţă de animale, în România s-au înmulţit cazurile de acest gen şi s-au diversificat metodele folosite pentru a chinui animalele.

Au căzut victime atât animalele cu şi fără stăpân cât şi animalele sălbatice (bogăţia de necontestat a României), urşi, cai sălbatici, căpriori, cerbi, mistreţi, etc.

Teoretic astfel de fapte se pedepsesc, conform legii 9/2008 (legea Marinescu), cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, practic ei scapă basma curată cu sprijinul poliţiştilor şi a unor procurori, colegi de „arme” cu vânătorii. Să nu uităm că majoritatea poliţiştilor, procurorilor şi o parte a judecătorilor sunt membri ai asociaţiilor de vănătoare, deci vânători împătimiţi.

Lege există „dar, nu şi pentru animale” .

Instituţii publice avem dar nu pentru a-şi exercita funcţia, cu competenţă şi bună credinţă, pentru respectarea şi aplicarea legii de protecţie a animalelor, ci în sprijinul infractorilor fiind garantul celor care maltratează animalele.

Leave a Comment

Your email address will not be published.