Acţiune cu “recul”

Prin adresa, din 28.01.2013, transmisă către Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (AGVPS), reprezentanţii FPAM au dorit să cunoască punctul de vedere, oficial, al acestora, privind:

aplicabilitatea sau inaplicabilitatea art.19 alin 3 si 4 din Legea 407/2006 – vânătorii si a protecţiei fondului cinegetic, cu modificările si completările ulterioare, raportat la prevederile legii 205/2004, privind protecţia animalelor, cu modificările si completările aprobate prin legea 9/2008.
În acest sens, dorim să cunoastem, câţi membrii vânători au fost sancţionaţi pentru
uciderea câinilor si pisicilor la care face referire art.19 alin 3 si 4, din 2008 si până în prezent. (vezi document: ADRESA FPAM)

Ca urmare a acestei solicitări făcute, cu bună credinţă şi bun simţ, de către noi, am primit, nu de la Directorul General al AGVPS  ci de la un tehnician din cadrul AGVPS, un răspuns pe cât de ne la obiect, redactat cu ură şi rea credinţă, pe atât de penibil. Vezi RASPUNS AGVPS 

În acest sens, ne rezervăm dreptul de a face câteva precizări:

Adresa noastră viza punctul de vedere al AGVPS, privind legalitatea sau ilegalitatea acţiunilor de împuşcare a câinilor pe “fondurile cinegetice”.   Ne este cunoscut fiecăruia că suprafaţa totală a României este un întreg FOND CINEGETIC.

fond cinegeticunitatea de gospodărire cinegetică constituită din fauna de interes cinegetic şi suprafaţa de teren, indiferent de categoria acestuia, indiferent de proprietar şi astfel delimitată încât să asigure o stabilitate cât mai mare faunei de interes cinegetic în interiorul său. Nu se includ în fondurile cinegetice suprafeţele din intravilan, precum şi zona strict protejată şi zona tampon din cuprinsul Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării»

vânătoareacţiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca finalitate capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, aflate în stare de libertate. Nu constituie acţiune de vânătoare capturarea autorizată a exemplarelor din speciile de interes cinegetic în scop ştiinţific, urmată de eliberarea acestora;

“Tehnicianul” în cauză ne explică, indignat, că : “în terenurile de vânătoare (nu cinegetice), câinii sălbăticiţi şi vagabonzi traiesc, se înmulţesc şi distrug vânatul (nemaiavând ce să mai vâneze membri)”  Nu ne spune nimic de proasta gestionare a fondurilor respective, acolo unde paznicii de vânătoare se ocupă mai mult cu braconajul decât să supravegheze modul în care ajung aceşti câini în păduri (fonduri cinegetice). Nu ne spune nimic de faptul că unele autorităţi locale, la înţelegerea cu asociaţiile de vânătoare, organizează adevărate “partide” de ucidere cu intenţie a acestor câini proveniţi în marea lor majoritate din localităţile învecinate printr-o prealabilă înţelegere. Nu ne miră răspunsul agresiv al acestui tovarăş care ne relatează despre “mizeria lăsată pe trotuare, resturile menajere stricate puse pe la uşile blocurilor, atacurile haitelor asupra oamenilor etc). Îi stăm la dipoziţie să discutăm şi despre acest lucru dacă este interesat.

În ceea ce priveşte afirmaţia: “Dvs., care sunteţi foarte bine informat în materie de câini fără stăpâni, puteţi să aflați dacă mai există o situaţie atât de mizeră în vreo altă ţară europeană sau orientală”   îi spunem că în fiecare ţară europeană mai există şi câini pe străzi, bineînteles nu ca la nivelul României, altfel nu ar exista atâtea adăposturi legale de câini.  Spre deosebire de ei, care au rezolvat, parţial, problema, atât a câinilor cât şi a înterzicerii vânătorii, în România statul nu are interesul de a soluţiona, conform legislaţiei europene, această situaţie. 

Fără raţiune şi doar cu prevederi impuse printr-o lege discutabilă, păgubitoare pentru societate în ansamblul ei, de protecţie nejustificate a câinilor vagabonzi, nu se poate scăpa de mizeria actuală din România.”  Conform acestor afirmaţii “tehnicianul” recunoaşteexistă o lege de protecţie a câinilor vagabonzi (protecţia animalelor – legea Marinescu) dar că ea este “discutabilă”  şi “păgubitoare“.  Obisnuiţi să nu dea explicaţii, să ucidă cu sălbăticie animale domestice sau sălbatice, în cadrul unor “vânători”, legale sau ilegale, legea de protecţie a animalelor este pentru ei “discutabilă” şi “păgubitoare“.  Îi reamintim acestui tovarăş “tehnician” că la nivelul tuturor ţărilor europene, şi nu numai, există o legea identică adoptată în conformitate cu prevederile Convenţiei Europene, pe care şi România şi-a asumat-o. Dar, pe lângă a ucide cu bestialitate şi a te supune unor legi, adoptate la nivel internaţional şi naţional, de către legislativul fiecărei ţări, indiferent cât de “discutabile” sau “păgubitoare” ar fi ele, dumneavoastră, tovarăşe tehnician, trebuie să constataţi, dacă nu aţi constatat până acum, că acestea sunt în vigoare şi trebuie respectate indiferent că ne place sau nu. 

Acceptaţi să fie pusă şi altfel problema?” . Stimate tovarăş, noi am fost primii care am acceptat să punem problema în spirit european şi nu “altfel“, adică în sensul invocat de dumneavoastră. Am venit cu soluţii şi sprijin, în acest sens, dar în România predomină maleficul, ura, bestialitatea etc iar dumneavoastră vă înscrieţi cu brio în fiecare din aceste categorii.

Când iubitorii de câini comunitari, vagabonzi și semisălbăticiți, nicidecum de animale, oameni și mediu, vor fi responsabili de gravele prejudicii aduse de aceştia faunei sălbatice şi societăţii, precum și de îmbolnăvirile oamenilor și de omuciderile produse de ei, vom putea continua dialogul deschis de dvs., prin care sunt culpabilizaţi indirect vânătorii care încearcă să protejeze fauna sălbatică și mediul acesteia de viață pe cheltuiala efectivă proprie și privată.”

Nu numai că aţi înţeles greşit întrebările noastre, funcţie de gradul dumneavoastră de educaţie şi civilizaţie, dar nu rezultă de niciunde ca am fi “culpabilizat indirect vânătorii” ci am “dorit să cunoaştem, câţi vânători au fost sancţionaţi…”.  Răspunsul dumneavoastră, de bun simţ, era UNUL, ZECE sau NICIUNUL şi am fi înţeles.

Cât priveşte afirmaţia dumneavoastră privind faptul că vânătorii “încearcă să protejeje fauna sălbatică şi mediul” este, pe de o parte, de RÂS iar, pe de altă parte dicutabilă ţinând cont de faptul că în România există exact 2151 de asociaţii de vânătoare şi nu de protecţie a faunei sălbatice şi mediului, văzând şi  “recolta” grasă, “culeasă” în timpul în care vă desfăşuraţi “acţiunile de protejare a faunei şi mediului“.  Înţelegem prin acesta că ucideţi  urşii, mistreţii, căprioarele, potârnichile, iepurii, etc  pentru că vă “distrug cuiburile de fazani, potârnichi şi alte păsări ce cuibăresc la sol, precum şi puii de iepure, căprior, şi chiar de cerbi și mistreţi, etc”.  Iar, acţiunile dumneavoastră, care se substitue naturii, firescului şi lui Dumnezeu sunt acţiuni făcute în numele “protejării faunei şi mediului“?.  Daţi-ne voie să nu fim de acord cu dumneavoastră. 

Până atunci mai gândiţi-vă ce şi cum protejaţi animalele și mediul nostru de viaţă, nu doar câinii comunitari, vagabonzi și semisălbăticiți.”  Aceasă afirmaţie sună a ameninţare. Dar, cu bunul simţ ce ne caracterizează, vă reamintim că noi protejăm toate fiinţele, inclusiv animalele indiferent de rasă, specie, etc în conformitate cu prevederile statutare şi legislaţia, bună sau rea, existentă şi în vigoare. Cât priveşte mediul dumneavoastră de viaţă nu intră în atribuţiile noastre şi ar trebui să vă adresaţi Guvernului.

Constatarea noastră este că AGVPS a răspuns ca în povestea:

FPAM: Bună ziua, moşule.

AGVPS: Repar barca.

FPAM: Ce-ţi face baba?

AGVPS: S-a spart ieri, pe lac.

Vă facem şi o exemplificare a ceea ce înseamnă pentru dumneavoastră protejarea faunei şi mediului şi REZULTATUL acesteia:

Unul dintre REZULTATE este şi faptul că, “în zbor”, această pasăre  s-a “ciocnit”, cu totul accidental, de un cartuş (alică) tras de un iresponsabil care “proteja” fauna şi mediul.

eagle-beak

[cpDonation id=’doneaza’]

Be Sociable, Share!

Leave a Reply


Hit Counter provided by Skylight