Numai uniţi, putem distruge orice SISTEM ostil animalelor şi mediului ! Dumnezeu ne va face Dreptate!

MOTTO: Nicio cauză nu e pierdută dacă a mai rămas un nebun să lupte pentru ea. 

Aakash Web Announcer plugin

EUTANASIA

dr. Lungu

Autor : Dr. Lungu Dănuţ Ionuţ – medic primar veterinar

 

În rândurile ce urmează, vom încerca să abordăm un subiect extrem de delicat şi controvesat al practicii medicale veterinare: eutanasia.
O scurta definitie a eutanasiei ar putea fi: inducerea pe cale medicala a mortii fara durere (din gr.  eu care inseamna bine si thanatos care inseamna moarte).  Acest act medical, euthanasia, este folosit în cazul bolilor incurabile şi care produc suferinţa animalului.
Delicateţea şi controversa sunt date şi de faptul că acest act medical trebuie privit şi din punct de vedere moral, religios, sentimental, legal…
Deontologic vorbind (vezi art.50 din Codul de deontologie medicală veterinară – 24.10.2010): “Medicul veterinar se va abţine să practice eutanasia, cu excepţia cazurilor când aceasta pune capăt suferinţelor unui pacient irecuperabil. Eutanasia se va efectua prin metode aprobate de Colegiul Medicilor Veterinari, care în mod cert nu implică suferinţe suplimentare pacientului.”
Trebuie avut însă în vedere că, indiferent de situaţia care impune apelarea la această ultimă, radicală şi extremă soluţie, eutanasia trebuie să îşi păstreze caracterul de act medical.
Astfel:
– animalul ce urmează a fi supus eutanasiei trebuie tratat cu blândeţe şi în niciun caz brutalizat;
– manopera să fie executată numai de către medicul veterinar de liberă practică, numai după ce acesta, pe baza unor examene medicale de specialitate, a ajuns la concluzia medicala fermă că nu poate exista o altă soluţie.  El poate sugera proprietarului sau deţinătorului animalului eutanasia, ca ultim act medical, dar nu are dreptul să impună împotriva voinţei deţinătorului efectuarea eutanasiei;
– manopera va fi executată numai cu acordul proprietarului sau deţinătorului, iar în cazul animalelor fără stăpân numai după ce nici o persoană nu şi-a manifestat dorinţa de a-l adopta;
– din punct de vedere al medicului veterinar, cu excepţia unor cazuri expres prevăzute de lege în cadrul programelor guvernamentale de control al bolilor, el nu poate fi obligat să facă acest lucru dacă convingerile sale profesionale, morale, etice, sau religioase îl împiedică.
Din punct de vedere moral, eutanasia este un act de voinţă unilateral, ce aparţine în exclusivitate omului.  Spre deosebire de om, animalul nu-şi poate exprima nici acordul şi nici opoziţia faţă de eutanasie. Nu avem de unde şti dacă un animal, chiar şi grav bolnav, nu îşi doreşte totuşi să trăiască, în pofida suferinţei. Dacă oamenii, adeseori bolnavi incurabili, îşi doresc atât de mult să trăiască, chiar cu preţul unor suferinţe inimaginabile, un animal de ce să îşi dorească mai puţin sau deloc? Iată o dilemă asupra căreia vă invit pe toţi să reflectaţi.
Un alt punct de vedere, cel religios, face ca eutanasia, sub orice formă a ei, să fie considerată un păcat. Şi încă unul din cele capitale !
Chiar în Decalog, una dintre porunci suna aşa: “ Să nu ucizi!
Dumnezeu nu a spus: “Să nu ucizi oameni!”, ci a vizat toate fiinţele inclusiv animalele.
Şi aş mai adăuga eu că viaţa, sub orice formă de manifestare a ei, este dată numai de către Dumnezeu şi numai El are dreptul să o ia când şi cum crede de cuvinţă, chiar şi prin suferinţă.
Din punct de vedere al eticii profesionale, problema eutanasiei comportă, în opinia mea, două mari aspecte.
Primul, şi cel mai important, ar fi că menirea şi rolul medicului veterinar pe lume este tocmai acela de a se lupta cu boala şi moartea, încercând cu toată puterea şi priceperea lui să le învingă şi să prelungească viaţa. Deci, în nici un caz menirea medicului nu ar putea fi suprimarea vieţii.
Totuşi, atunci când noi, medicii veterinari, luăm hotărârea de a suprima o viaţă, trebuie să facem acest lucru numai după o matură chibzuinţă, cântărind argumentele pro şi contra şi numai dacă suntem convinşi că prin puterile noastre omeneşti şi ale ştiinţei medicale nu se mai poate face nimic pentru animalul bolnav.

Al 2 lea aspect ar fi cel legal. În aceste condiţii medicul veterinar va efectua eutanasia animalelor bolnave incurabil, conform dispoziţiilor legale, Colegiul Medicilor Veterinari adoptând în acest sens Hotărârea nr.24 din 03.12.2011 privind lista bolilor incurabile la câine. Prin acestă hotărâre CMV obligă medicii veterinari de liberă practică să nu comită „abatere de la lista bolilor incurabile, în afara bolilor stabilite în anexa 1” sub sancţiunea disciplinară din partea CMV dar şi penală, în cazul eutanasierii animalelor care nu prezintă boli incurabile.
Medicul veterinar trebuie să respecte şi deontologia profesională, folosind eutanasia ca excepţie, doar în cazul în care “aceasta pune capăt suferinţelor unui pacient irecuperabil”.

Singurul lucru pe care îndrăznesc să îl adaug înainte de a încheia demersul meu este acela că, repet, viaţa sub orice formă de manifestare a ei, trebuie respectată, ocrotită şi apărată, indiferent dacă acea manifestare a vieţii se numeşte om sau animal.

Invit colegii să reflecte asupra celor relatate mai sus pentru a putea lua o decizie înţeleaptă.

Be Sociable, Share!

Hit Counter provided by Skylight