Reprezentanţii administraţiilor publice au fost, ani la rând, supăraţi că nu pot „rezolva” problema câinilor din UAT-urile pe care le păstoresc. La fiecare 4 ani, în campaniile electorale, candidaţii la primărie trec pe lista priorităţilor câinii de pe domeniul public şi modalitatea în care vor scăpa ei „oraşul” de aceştia. Nu precizează şi faptul că vor face acest lucru cu încălcarea tuturor legilor, pentru simplul motiv că au sprijinul poliţiei, procurorilor şi a unor judecători.

În data de 06.04.2016 reprezentantul FPAM împreună cu reprezentanţii DSVSA Dâmboviţa, director executiv şi director adjunct, s-au deplasat la primăria Găeşti ca urmare a sesizărilor transmise de către iubitorii de animale din localitate care reclamau faptul că nu au acces în adăpostul public decât după ce îl sună pe seful adăpostului şi numai când acesta poate veni, că adopţiile nu se fac conform legii, câinii nefiind deparazitaţi,  sterilizaţi şi microcipaţi, că nu există afişat la poartă programul de vizită prevăzut de lege 10-18 de luni până vineri, că adăpostul este situat în incinta penitenciarului, zona beneficiind de un regim special, că le este oprit la poartă telefonul, etc.

Înaintea vizitei, reprezentantul FPAM, a obţinut informaţii care au condus la discuţii aprinse cu primarul şi secretarul primăriei Găeşti, privind gestionarea câinilor. Ştiut fiind faptul că ne aflăm în campanie electorală neoficială, graba de a aduna câinii de pe domeniul public „scuză” mijloacele folosite şi încălcarea legilor. În data de 29.03.2016 Jurnalul de Dâmboviţa arăta ilegalităţile, fără a le da importanţă, şi postează o fotografie din care rezultă „viaţa de huzur” în care trăiesc câinii în adăpostul public. 

http://www.jurnaldedambovita.ro/jdb_articol–actiunea-maidanezii-la-gaesti,36505.html

Dealungul anilor, administraţiile publice, au gestionat problema câinilor cu otravă, cu ajutorul unor cabinete veterinare astfel: potrivit ziarului local Cronica de Găeşti, „în 2013, administraţia locală a plătit aproape 800 de milioane de lei vechi pe servicii veterinare „de lux”, pentru ca în 2014 să deconteze 1,23 miliarde de lei, la care se adaugă 145 de milioane de lei vechi-facturile lunii ianuarie 2015.”  http://incomod-media.ro/ziar/afacere-maidanezii-din-gaesti-mor-ca-sa-imbogateasca-un-cabinet-veterinar-din-gura-foii/

Trebuie remarcat că gestionarea câinilor a fost realizată de un SRL (SC RICJON SRL)  şi un cabinet veterinar actual (Cmv Dr. Stancu Ion Mihalache).

Care este situaţia de fapt.

La nivelul UAT Găeşti nu există  înfiinţat Serviciul specializat de gestionare a câinilor, conform prevederilor legale. Nu există nicio hotărâre de consiliu local prin care s-ar fi aprobat bugetul alocat desfăşurării activităţii serviciului de gestionare a câinilor. Nu există nicio hotărâre a organului deliberativ prin care ar fi fost aprobat regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciului de gestionare a câinilor.

În aceste condiţii, reprezentanţii primăriei au încălcat, cu bună ştiinţă, legea specială în domeniu, atribuind, prin contracte ilegale, activitatea de gestionare a câinilor cu încălcarea dispoziţiilor art.2 alin.4 din OUG 155/2001 republicată, în perioada 2013 – 2016.

Există suspiciunea că acestea au fost „contractate” cu sprijinul DSVSA Dâmboviţa ţinând cont de faptul că acestea nu au sancţionat UAT Găeşti pentru nerespectarea legii şi, le-au lăsat să funcţioneze ilegal, cu consum nejustificat (ilegal) de fonduri publice.

În acest moment, activitatea este desfăşurată de către Cmv Dr. Stancu Ion Mihalache.

Adăpostul public

Adăpostul public se află la o distanţă considerabilă, accesul fiind îngreunat de neamenajarea drumului care prezintă gropi şi şi denivelări iar, în perioada de iarnă cu zăpezi, inaccesibil total. Aflat în incinta fermelor penitenciarului din Găeşti, zonă supusă unor restricţii speciale, pentru care primăria plăteşte chirie. În aceste condiţii, adopţiile şi revendicările sunt practic inaccesibile cetăţenilor.

Adăpostul şi condiţiile din adăpost nu sunt cele prezentate în fotografia din 29.03.2016 ci, cele din fotografiile prezentate mai jos 06.04.2016.

Administratorul adăpostului comite rele tratamente şi cruzimi faţă de animale dar şi încălcarea obiectivului principal al medicului veterinar cuprins în Statutul medicului veterinar „apărarea sănătăţii animalelor” iar, în cazul eutanasierii animalelor sănătoase, deontologia profesională, contrară definiţiei termenului „Metodă de provocare a unei morți nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată și grea„.

Dar, cum în viaţa reală banul primează acolo unde foamea „e-n gât” <scopul scuză mijloacele> iar, individul nu se poate numi medic veterinar ci criminal.

Adăpostul este un focar de infecţie ce poate constitui un pericol major de îmbolnăvirea a animalelor deţinute.

ATENŢIE !!!

Primăria DEŢINE CERTIFICAT DE ÎNREGISTRARE SANITARĂ VETERINARĂ eliberată de DSVSA Dâmboviţa, pentru acest lagăr.

Situaţia animalelor din adăpost.

Situaţia animalelor deţinute este groaznică ţinând cont de faptul că un om nu poate suporta  detenţia, acesta descoperindu-şi imediat boli de care nu avusese niciodată cunoştinţă (vezi cazul aleşilor noştri încarceraţi), depresia fiind începutul bolilor psihice cu care ar putea ieşi din detenţie.

Dacă starea de sănătate a animalelor la capturare este bună şi foarte bună, după 2 zile de stat în „focarul de infecţie” numit adăpost public acesta poate arăta ca în imaginile prezentate mai jos.

În adăpost, câinii nu sunt sterilizaţi, microcipaţi şi înregistraţi în RECS, conform dispoziţiilor legale. Apatici şi bolnavi, unii dintre ei. Fără a avea nicio reacţie la apariţia noastră.

Concluzii:

Serviciu public neînfiinţat, buget neaprobat, activitate desfăşurată ilegal în baza unor contracte „oneroase”, abuzive şi ilegale, cu consum nejustificat de fonduri publice.

În cazul neinterzicerii funcţionării acestui adăpost de către DSVSA Dâmboviţa putem suspiciona interese materiale puse în joc.

Ca urmare a celor constatate FPAM va depune un memoriu Primului Ministru şi, va  sesiza Camera de Conturi, Prefectul, Ministerul de Interne, ANAF, etc.