Dă autorităţile locale în judecată. Partea I

Ne propunem să vă “instigăm public” la a da în judecată autorităţile publice locale, serviciile de gestionare a câinilor.

Pornind de la constatările CCR expuse în Decizia nr.1/2012 “Curtea observă că legiuitorul trebuie să stabilească o ordine de prioritate cu privire la aceste soluții, iar soluția eutanasierii câinilor fără stăpân să fie aplicată doar în ultimă instanță, respectiv numai atunci când toate celelalte soluții au fost aplicate corespunzător de către autoritățile locale, dar nu și-au atins scopul de a limita sau de a eradica acest fenomen (cu privire la importanța prevederii ordinii de aplicare a unor măsuri legislative”  (Decizia nr. 1/2011 a CCR)

Puteţi constata singuri faptul că în dispoziţiile OUG155/2001 republicată legiuitorul nu a stabilit „o ordine de prioritate cu privire la aceste soluții”, ci a avut grijă să sugereze posibilitatea eutanasierii câinilor, nerevendicaţi şi neadoptaţi, după 14 zile. Singura preocupare a fost sifonarea banului public conform zicalei, devenită celebră, “Fă-te că lucrezi” şi banii curg.

Cum câinii nu pot fi eutanasiaţi fără existenţa unei Decizii de eutanasiere, iar textul art.7 alin.3 din OUG155/2001 republicată este foarte clar şi fără a lăsa loc interpretărilor,  “Decizia de eutanasiere se emite pentru fiecare câine în parte, după ce se constată că au fost parcurse toate etapele prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă”, ne aflăm în situaţia în care trebuie identificate care sunt “toate etapele” prevăzute de ordonanţa în cauză.

Printre multe altele, vă supunem atenţiei trei etape de importanţă majoră:

  • sterilizarea obligatorie a tuturor câinilor aflaţi pe domeniul public şi a celor deţinuţi în adăposturile publice;
  • microciparea obligatorie a tuturor câinilor aflaţi pe domeniul public şi a celor deţinuţi în adăposturile publice;
  • înregistrarea obligatorie în RECS a tuturor câinilor aflaţi pe domeniul public şi a celor deţinuţi în adăposturile publice.

Nici una dintre aceste “etape obligatorii” nu au fost efectuate de către autorităţile publice locale singura etapă acceptată de ele fiind cea a uciderii câinilor în, sau după,  perioada de 14 zile, deşi legea nu prevede expres acest lucru.

Sterilizarea este o măsură impusă şi de Comunitatea europeană prin art.12 alin.b lit.ii din Legea 60/2004 privind ratificarea Convenţiei europene “reducerea reproductiei neplanificate a câinilor si pisicilor si încurajarea sterilizarii acestora” precum şi de art 132 din OUG155/2001 republicată: „Este obligatorie sterilizarea câinilor cu sau fără stăpân aparţinând rasei comune, metişii acestora, excepţie făcând exemplarele cu regim special prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţei de urgenţă.

Microciparea este o măsură obligatorie impusă de art.8 alin.4 din OUG155/2001 republicată: „Proprietarii sau deţinătorii de câini, persoane fizice sau persoane juridice, au obligaţia identificării acestora prin microcipare sau prin alt mijloc de identificare stabilit de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Prin Ordinul 1/20014 al ANSVSA a fost stabilit expres identificarea câinilor numai prin microcipare (art.3 alin.5 – “Câinii se identifică exclusiv prin implantarea unui microcip”

Înregistrarea în RECS a câinilor este o măsură aprobată prin art.7 alin.1 din Ordinul 1/2014 al ANSVSA “Proprietarii câinilor au obligaţia să identifice şi să înregistreze animalele în RECS

Autoritatea publică locală, respectiv serviciile de gestionare a câinilor, au aceste obligaţii în virtutea prevederilor art.7 alin.1 din OUG55/2002 republicată “Consiliile locale ale unitatilor administrativ-teritoriale sunt considerate proprietari ai cainilor fara stapan si ai cainilor care circula liberi, fara insotitor, in locuri publice, care nu au fost revendicati ori adoptati in conditiile prevederilor legale si au obligatia de a captura si escorta acesti caini, prin intermediul personalului calificat.”

Pentru respectarea unitară a actelor normative în vigoare prin proprietar de câini se înţelege orice persoană care a fost definită expres într-un act normativ în vigoare.

În aceste condiţii FPAM a sesizat instanţele de judecată şi a solicitat acestora ca prin hotărârea ce o vor pronunţa să dispună “obligarea reprezentanţilor Serviciului de Utilitate Publică, de Administrare şi Gospodarie Locală Braila (SUPAGL Brăila) – Serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân de a steriliza, microcipa şi înregistra în RECS toţi câinii aflaţi în adăpostul/adăposturile deţinut/deţinute şi administrat/administrate precum şi a tuturor câinilor aflaţi pe domeniul public ca măsură obligatorie privind respectarea OUG155/2001 republicată privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân

Acţiunea se află pe fond la judecătoria Brăila şi face obiectul dosarului nr.16359/196/2017. (vezi acţiunea)

Întâmpinarea SUPAGL Brăila formulată prin avocat, invederează instanţă că “FPAM prin solicitarile depuse consideram ca instiga public sa se comita infractiuni de abuz in serviciu (cheltuirea banilor publici in mod ilegal pentru microciparea , inregistrarea cainilor precum si sterilizarea acestora) precum si infractiunea de abandon prin cerinta de a captura, steriliza si returna in teritoriu cainii in conditiile in care legea nu permite acest lucru.” (vezi întâmpinare)

Cu privire la acest aspect, FPAM a emis un răspuns la întâmpinare, arătând legalitatea acţiunilor sesizate, şi a argumentat faptul că “nu şi a propus, ca prin solicitarea depusă, instige public” sau să se ajungă la comiterea infracţiunii de „abuz în serviciu”, ci a arătat că prin nerespectarea dispoziţiilor legale, argumentate mai sus, privind sterilizarea, microciparea şi înregistrarea câinilor în RECS, s-ar comite cu adevărat infracţiunea de abuz în serviciu „prin încălcarea legii”, infracţiune comisă de către reprezentanţii SUPAGL Brăila, împuternicitul primarului pentru emiterea Deciziei de eutanasiere şi a medicului veterinar executant al manoperei de ucidere a câinilor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de abandon aceasta ar fi posibilă doar în cazul în care Consiliul Local, prin serviciul de gestionare a câinilor, ar lăsa/abandona/alunga, etc câinii capturaţi de pe domeniul public al municipiului Brăila pe domeniul public al UAT-urilor învecinate al cărui proprietar nu este (în afara proprietăţii).

Înţelegem din argumentaţia pârâtei faptul că în acest moment autoritatea publică comite infracţiunea de abandon lăsând câinii pe domeniul public până la capturare fapt ce “contravine dispoziţiilor legale”, conform celor prezentate de pârâtă.

Petenta a ignorat, în acest caz, reglementările exprese privind  bunurile publice şi private ale statului pentru a înţelege cine este proprietarul de drept al acestora”. (vezi răspuns la întâmpinare)

De aici înţelegem de ce atâta înverşunare în nerespectarea legilor de către SUPAGL Brăila aceasta având în intenţie ca problema câinilor de pe domeniul public al municipiului să nu se rezolve …NICIODATĂ , toate acţiunile să se desfăşoare la “secret”, iar banul public să nu poată fi justificat legal.

Pentru a înţelege mai bine vă informăm că “Tarifele de întreţinere în vederea recuperării câinilor din adăpost”, pentru un număr de 400 de câini  sunt următoarele:

Cheltuieli materiale = 76.315 lei/lună  din care:

  • hrană uscată = 20.000 lei/lună;
  • cheltuieli medicale = 3.813 lei/lună;
  • utilităţi (apă, energie, salubritate) = 5.038 lei/lună;
  • chirie = 9,920 lei/lună; Chiria se plăteşte deputatului PSD Niţă Nicu
  • materiale igienico sanitare = 7.612 lei/lună;
  • carburanţi = 1.512 lei/lună;
  • prestări servicii diverse (neprecizate) = 28.420 lei/lună

Cheltuieli de personal = 9.856 lei/lună din care:

  • salarii directe = 6.717 lei/lună;
  • cheltuieli asimilate 27,5% = 1.847 lei/lună;
  • diurnă, tichete de masă = 1.292 lei/lună

Cheltuieli indirecte 5%  = 4.309 lei/lună

TOTAL CHELTUIELI = 90.480 lei/lună

Astfel, întreţinerea câinilor costă 7,54 lei/cap/zi adică 226.20 lei/cap/lună.

Să nu credeţi că aceşti câini sunt întreţinuţi cu aceşti bani, calculele fiind depăşite adeseori, nejustificat

Făcând un calcul simplu la consumul de hrană constatăm următoarele:

20.000 de lei/lună înseamnă 1000 de kg la preţ de 20 de lei/kg

Un câine mănâncă, în funcţie de talie/greutate, pe care reprezentanţii SUPAGL nu o ştiu exact, cantitatea de 0,500 kg/câine adult/zi.

400 de câini (toţi adulţi) x 0,500 kg/zi = 200 kg/zi x 31 de zile = 6.200 kg/lună.

Se trage următoarea concluzie: aceşti câini, deţinuţi în adăpost, mănâncă doar …6 zile pe lună restul fac foamea. Lipsa hranei = motiv lupte/bătăi decese masive în adăpost. Lipsa hranei = nerespectarea condiţiilor de bunăstare a animalelor.

Trebuie menţionat şi faptul că adăpostul a cazat un număr de peste 450 de câini, la sesizările noastre reducându-se la 400 sau 370.

În timp ce câinii mănâncă doar 6 zile pe sătămână angajaţii “mănâncă zilnic” (salarii, cheltuieli asimilate 27,5% tichete de masa/diurne.  

Aşa se justifică bătăile la împărţirea hranei când se anunţa DSVSA în control. Aşa se justifică starea câinilor din adăpost, ale căror fotografii “trucate” au oripilat opinia publică din ţară şi străinătate.

În timp ce SUPAGL comite nelegalităţi, Poliţia Locală…VEGHEAZĂ.

Pentru aceste motive DAŢI autorităţile române în judecată şi, venim în sprijinul vostru, oriunde în ţară.

Justiţia trebuie să înţeleagă că legile trebuie respectate unitar, aplicate cu maximă responsabilitate profesională conform principiului “NIMENI NU E MAI PRESUS DE LEGE”

AICI SUNT BANII DUMNEAVOASTRĂ

Be Sociable, Share!

Hit Counter provided by Skylight