AUTOR: Dr. Ioana Rosenberg

Despre câștigurile uriașe ale celor implicați în activitatea de „gestionare a câinilor fără stăpân” s-a tot vorbit în ultimii ani. Firme-paravan (mai nou și „ONG”-uri) ale oamenilor cu relații în zona serviciilor sau ale unor politicieni sunt abonate la contracte pe bani publici, la prețuri supraevaluate și fără o minimă rigoare în ceea ce privește controlul acestei activități. Este lesne de înțeles de ce autoritățile nu doresc să gestioneze în mod eficient această problemă. Cu cât vor fi mai mulți câini fără stăpân pe străzile din România, cu atât sumele căpușate sub pretextul „gestionării” câinilor fără stăpân vor fi mai mari.

În urmă cu câteva luni, un scandal care a șocat lumea iubitorilor de animale m-a făcut să realizez că cei implicați în uciderea câinilor nu au nici un fel de scrupule atunci când vine vorba de profit. În luna martie 2018, o „asociație”-SRL aparținând unei vestite familii de veterinari hingheri care prestează servicii de capturare și ucis câini pentru multe primării din țară livra câteva zeci de câini vii (printre care și pui de câteva luni) ca material didactic Facultății de Medicină Veterinară din București.

Atunci am înțeles că în spatele afacerii Maidanezul se ascunde o zonă și mai întunecată. O discuție recentă cu un activist cu o îndelungă experiență în domeniul protecției animalelor m-a deterimat să încep o documentare, fie și pentru a-mi dovedi că anumite monstruozități nu există cu adevărat. Am descoperit, din păcate, că mizeria umană poate atinge cote inimaginabile atunci când este vorba de uciderea, chinuirea și folosirea animalelor pentru profit.

Nu numai că îl omoară, îi fură banii de mâncare, tratamente sau pentru substanțele de eutanasiere, că pentru ei câinele nu este nimic altceva decât o sumă pe care o încaseasă de la diverse primării, dar atunci când vine vorba de profit și de bani câștigați ușor, acești oameni nu se dau în lături de la nimic.

Câteva industrii, din domenii diferite, cu piețe de desfacere uriașe și în plină expansiune au ca materie primă… sângele, grăsimea, carnea, cadavrul de câine. Despre proveniența materiei lor prime nu se vorbește niciodată. Iar în cele mai multe cazuri, consumatorii sunt posesori de animale de companie, salvatori sau adăposturi pentru animale.

100 de mii de câini au dispărut din adăposturile primăriilor între 2015 și 2017

Pentru a analiza eficiența „programului de gestionare a câinilor fără stăpân”, am solicitat de la ANSVSA situația câinilor capturați, dați în adopție și eutanasiați în fiecare județ, defalcat pe ani, pentru perioada 2015-2017. Din răspunsul oficial pe care l-am primit, pe lângă faptul (la care mă așteptam) că în loc să scadă, numărul câinilor fără stăpân și bugetele alocate au crescut de la an la an, există și o discrepanță suspect de mare între numărul câinilor capturați, pe de o parte, și al celor dați în adopție sau eutanasiați.

În total, în anii 2015, 2016 și 2017, din evidențele adăposturilor finanțate de primării au dispărut 99.956 de câini, adică 42% din 237.694 de câini capturați în toată țara. Puține sunt adăposturile care nu „eutanasiază” la 14 zile, iar în cazul lor procentul de câini care nu sunt declarați ca fiind eutanasiați sau adoptați se justifică, așa că nu vom lua în calcul adăposturile din Bacău, Cluj, Timiș, Covasna sau Vâlcea. Însă în alte județe, unde numărul „eutanasierilor” este foarte ridicat,  procentul câinilor dispăruți din evidențe nu poate fi justificat: Constanța – 77%, Brașov – 59%, Caraș Severin – 51 %, Galați – 59,2%, Maramureș – 65%, Gorj – 50,7%, Mureș – 43,3%, Ilfov – 42,4%. Este imposibil ca animalele să moară „de moarte naturală” într-o asemenea proporție în cele 14 zile în care sunt încarcerate. Am avea de a face cu adevărate focare de infecție a căror activitate ar trebui suspendată pe loc de inspectorii DSV.

În județul Ilfov, în 2015, au fost raportate 2.704 eutanasieri, 4.628 de adopții și 11.167 capturări. Așadar, în evidențele oficiale figurează ca fiind capturați un număr aproape cât dublul celor adoptați și eutanasiați. Să fie rata mortalității atât de mare? Pentru că de prelungirea șederii în adăpost peste termenul minim de 14 zile nici nu poate fi vorba. Același lucru este valabil și în 2016: 5.945 de capturări din 894 eutanasieri și 228 de adopții.

În județul Constanța, în 2015, din 12.067 câini capturați, 58 au fost adoptați și 383 eutanasiați. În 2016, din 6.489 de câini ridicați de pe domeniul public, au fost eutanasiați 145 și dați în adopție 80. În 2017, din 6.444 au fost dați în adopție 1.914 și eutanasiați 3.198.

În Călărași, din 1054 de câini capturați în 2015, 37 au fost eutanasiați și 351 dați în adopție; în 2016, 1.327 au capturări, 491 eutanasieri și 346 adopții. Iar în 2017, 2.531 de capturări, 511 eutanasieri și 1.427 de adopții.

De ce sunt diferențe atât de mari? Unde au dispărut câinii care nu apar în aceste evidențe?

O afacere de 11 milioane de euro folosește ca materie primă sângele de câine

Tratamentele împotriva parvovirozei și a jigodiei la câini au ca materie primă chiar sângele de câine recoltat de la câinii metiși de talie mare, din care se produce serul hiperimun, ingredientul de bază al acestui produs.

Veterinarul american Al Sears, titular al unui doctorat în medicină veterinară al Universității din California și specializat în tratamentul jigodiei la câini, cu experiență de peste 40 de ani în domeniu, publică pe site-ul propriu protocolul pentru obținerea serului hiperimun ca tratament de bază în combaterea jigodiei (Distemper sau maladia Carre): se folosesc câini metiși în greutate de 25-40 kg, tineri și sănătoși; se evită rasele cunoscute pentru deficiențele de imunitate; se testează pentru a elimina toate bolile posibile și se vaccinează împotriva bolilor locale; se injectează vaccinul; se recoltează sângele la 10-12 ore după injectare, prin plasarea unui cateter în vena jugulară; sângele recoltat va fi centrifugat și refrigerat.[1]

Ser hiperimun pentru tratamentul jigodiei se produce și în România, de către compania Romvac, sub denumirea de Salvacan. Potrivit informațiilor publicate pe site-ul companiei, Romvac exportă produsele sale pe trei continente, în 17 ţări și are dosare depuse pentru înregistrarea în Egipt. În 2017, compania a avut o cifră de afaceri netă de 10,8 milioane de euro, din care o pondere importantă o reprezintă exporturile.

În mai 2013, în România era înființată prima bancă de sânge pentru transfuzii la câini. Este un tratament de urgență pentru tratarea bolilor transmise de căpușe și pentru anemie. Prețul unei pungi între 250 și 450 de mililitri pornește de la 350 lei și poate ajunge la 800 de lei, în funcție de cantitate și dacă sângele este purificat sau nu. Un câine de talie mare are nevoie de 1 litru și jumătate de sânge pentru o transfuzie. Și aici cererea este din ce în ce mai mare, mii de animale de companie din România beneficiind anual de transfuzii de sânge.

România, lider mondial în producția de stearină din untură. Stearina este obținută și din procesarea cadavrelor de animale eutanasiate în adăposturi

Pe lista sa de ingrediente de origine animală, PETA (People for Ethical Treatment of Animals), cea mai mare organizație de protecția animalelor din lume, inlcude stearina și derivații săi ca fiind fie de proveniență vegetală în produsele certificate vegane (grăsimile vegetale din untul de cocos, de shea sau de cacao, uleiul de palmier etc.), fie de provenineță animală. Atunci când sunt derivate din ingrediente animale, aceste produse au la bază untura provenită de la vaci, porci, oi sau câini și pisici eutanasiate în adăposturi. Acidul stearic și derivații săi se folosesc în industria cosmeticelor (săpunuri, lubrifianți, fixativ și balsam de păr, creme, etc.), dar și pentru fabricarea lumânărilor sau în industria textilă.

Acidul stearic se găsește în proporție mult mai mare în țesuturile grase de origine animală decât în cele vegetale. De asemenea, și diferența de preț între sub-produsele de origine animală care conțin această substanță și untul de shea sau de cocos, de pildă, este considerabilă. De aceea, principala sursă de acizi grași din industria cosmetică o reprezintă cea de origine animală.

Cererea pentru acest compus chimic este una uriașă și în continuă expansiune. Dacă în 2016, piața globală se ridica la 7,30 miliarde de dolari, se estimează că în 2022 ea va ajunge la 9,47 miliarde de dolari.[2] În topul publicat de Agrointel în mai 2013, România se afla pe locul 6 la nivel mondial în producția de stearină din untură și seu.[3]

Dar oferta de materie primă este din ce în ce mai mică. În octombrie 2015, Organizația Mondială a Sănătății avertiza asupra efectelor nocive ale consumului de carne roșie si procesată asupra sănătății.[4] Cererea pentru alternative vegetale la proteina animală a înregistrat o creștere fulminantă în ultimii ani, tot mai multe persoane optând pentru dieta vegană din motive etice, de protecția mediului sau de sănătate.[5] Așadar, cerere în creștere pentru acest derivat chimic din grăsime animală, ofertă în continuă scădere de sub-produse de abator. La ce sursă va recurge România, ca lider mondial în producția de stearină din untură?

Făinurile de carne și hrana pentru animale

Potrivit producătorilor de hrană pentru animale de companie, sursa principală folosită la producerea hranei pentru câini și pisici, dar și a furajelor pentru ferme o reprezintă sub-produsele de abator (organe, piei, piele, etc.) nedestinate consumului uman.

EPA confirmă că la fabricarea hranei pentru animale pot fi folosite și cadavre de câini și pisici

La începutul anului trecut, în Statele Unite, a izbucnit un scandal de proporții în urma unei descoperiri macabre. După ce patru căței au primit hrană premium la conservă ca delicatesă de Anul Nou, li s-a făcut rău, iar a doua zi, unul dintre ei a murit. În urma necropsiei a reieșit că hrana conținea o cantitate semnificativă de fenobarbital, substanța folosită la eutanasierea câinilor și pisicilor din adăposturi.[6]

Un document al Agenției americane pentru Protecția Mediului avea să confirme că la hrana pentru animale de companie sunt folosite resturi de la abatoare, dar și cadavre ale câinilor și pisicilor eutanasiate în adăposturi.[7]

România nu prevede sancțiuni pentru utilizarea de cadavre de câini și pisici la producerea hranei pentru animale de companie

Potrivit Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European, cadavrele de câini și pisici nu pot fi procesate pentru obținerea de furaje animaliere sau făinuri proteice destinate hranei animalelor, iar sancțiunile trebuie stabilite de fiecare stat membru în parte. Dar în Ordonanţa Guvernului nr. 24/2016 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală, nu este prevăzută nici o sancțiune pentru această abatere.

Singura reglementare cu privire la neutralizarea cadavrelor de câini și pisici se găsește în Ordonanța 155/2001 actualizată 2013, privind gestionarea câinilor fără stăpân, ART. 9: ”Cadavrele câinilor eutanasiaţi sau cele colectate de pe străzi vor fi incinerate, cu respectarea normelor sanitarveterinare în vigoare, interzicându-se folosirea lor pentru obţinerea de piei, grăsimi, carne, făină proteică şi de alte produse.” Fapta constituie contravenție și este sancționată cu amendă de la 1.000 la 2.500 lei (Art. 14 din aceeași Ordonanță).

Având în vedere că peste 80 la sută din primăriile din țară încalcă punct cu punct legislația privind gestionarea câinilor fără stăpân, ce ne-ar face să credem că ar respecta tocmai reglementările cu privire la neutralizarea cadavrelor, cu atât mai mult cu cât abaterile sunt imposibil de dovedit, iar cererea de materie primă este uriașă?

Nici un laborator din România nu poate depista specia de proveniență a proteinei animale din hrana pentru câini și pisici

În România este imposibil de depistat dacă în produsele de îngrijire pe care le folosim sau în boabele cu care ne hrănim câinii nu se află derivate din cadavre de câini. Singurul laborator din țara noastră care poate determina specia de proveniență a produselor de origine animală este Laboratorul Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor din subordinea ANSVSA, însă testele nu pot fi făcute decât pe țeșut musculos, nu pe făinuri proteice sau stearină.

Situația este cu atât mai suspectă cu cât unele lagăre publice de exterminare canină sunt plasate în imediata vecinătate a centrelor Protan. Adăpostul „Direcției pentru Monitorizarea și Protecția Animalelor” – o asociație care deservește 10 primării din județul Brașov și este administrată de Fravius Bărbulescu, supranumit și „cel mai sadic hingher al României” – a fost amplasat chiar lângă cel mai mare centru de procesare a deșeurilor animaliere din România.

Recent, Consiliul județean Prahova a anunțat că intenționează să înființeze o asociație pe modelul celei de la Brașov, care să presteze servicii de „gestionare a câinilor fără stăpân” pentru mai multe primării din Prahova, în paralel cu construcția unui incinerator.[8] Acest „proiect” ambițios ne aduce aminte de un alt scandal privind cadavrele câinilor din Ploiești uciși la Parcul Memorial Constantin Stere și arși  la Protan, în prima jumătate a lui 2013. Între datele furznizate de Primărie și cele raportate de societatea de incinerare există diferențe majore. Spre exemplu, potrivit societății de neutralizare, pe 31 mai 2013 la Protan Popești Leordeni ar fi ajuns două transporturi de cadavre de câini, în greutate totală de 2.500 de kilograme, iar adăpostul a raportat un singur transport de 1.000 de kilograme.[9]

Concluzie

Nu mai are rost să ne întrebăm de ce autoritățile din țara noastră refuză să acționeze eficient pentru reducerea numărului de câini fără stăpân. Sau de ce, din legislația existentă, cunosc și aplică doar prevederile care le permit să ucidă animalele, însă le ignoră pe cele care le obligă să sterilizeze câinii… Nu mai este un mister nici de ce, din 2001 și până în 2013, atât timp cât legea obliga consiliile locale să sterilizeze câinii fără stăpân nu au fost alocate bugete, iar din septembrie 2013, odată cu „eutanasierea”, bugetele alocate în toată țara au fost uriașe.

Dacă dispar pur și simplu, prin faptul că nu se mai reproduc, câinii nu mai pot fi transformați în materie primă pentru industria farmaceutică veterinară și de procesare a deșeurilor animaliere sau la produse cu o cerere uriașă atât în țară, cât și la export: stearina și făinurile proteice.

Ce pot face iubitorii de animale în această privință? Ne hrănim câinii cu hrană făcută din cadavre de câini? Ne spălăm cu produse pe bază de grăsime animală sau chiar de câine? Contribuim, plătind din propriul buzunar, la această industrie și implicit la soarta fără de sfârșit a câinilor din țara noastra?

Cu siguanță, etichetarea Cruelty-free („netestat pe animale”) de pe produsele cosmetice nu mai este satisfăcătoare pentru mine. Mărturisesc că până să încep să mă documentez în amănunt, nu am crezut că în zilele noastre se mai folosesc grăsimi animale ca ingrediente în produsele de îngrijire personală. Voi avea grijă să folosesc, pe cât posibil, produse etichetate și certificate vegan. Se găsesc destule, de la cele mai accesibile ca preț, până la produse din game de lux.

Cum nu îmi hrănesc câinii și pisicile cu hrană vegană, o soluție la hrana pentru câini (deși nu foarte sigură) este ca pe lista de ingrediente să fie menționată originea proteinei și grăsimilor animale. Soluția cea mai sigură, sănătoasă și ieftină în același timp ar fi să le gătesc câinilor, ceea ce ar presupune să devin un client fidel al măcelăriilor. Ironic, nu-i așa?! Ce vor face însă salvatorii cu multe animale în grijă, adăposturile? O întrebare care nu îmi va da pace multă vreme de acum înainte…

[1] Alson W. Sears, „Serul împotriva jigodiei” (”Anti-distermper serum”), www.edbond.com, 1999.

[2] ”Global Stearic Acid Market Set for Rapid Growth, to Reach USD 9.47 Billion by 2022”, Zion Market Research, 24 ianuarie 2018.

[3] „România e în Top 10 mondial la 36 de produse: porumb, muștar, tescovină, prune, mac, cânepă, cârnați, piei de vită…”, agrointeligenta.ro, 14 mai 2013.

[4] Agenția internațională pentru cercetarea cancerului, Comunicat de presă nr. 240, 26 octombrie 2015 (https://www.iarc.fr/en/media-centre/pr/2015/pdfs/pr240_E.pdf).

[5] Vezi Dan Hancox, ”The unstoppable rise of veganism: how a fringe movement went mainstream”, The Guardian, 1 aprilie 2018.

[6] Alexandra Larkin, „Hrană pentru câini retrasă de pe piată după ce în compoziția sa a fost găsită o substanță pentru eutanasiere” (”Dog food recalled after euthanasia drug found in it”), CNN, 7 februarie 2017.

[7] ”Centrul de factori de emisie și politici aplicabile, Capitolul 9: Alimentație și indistrie agricolă, secțiunea 9:5 Introducere în prepararea produselor animale și din carne”, secțiunea 9.5.3 Fabrici de procesare a cărnii (‘Emissions Factors and Policy Applications Center, Chapter 9: Food and Agricultural Industries, Section 9.5 Introduction to Animal & Meat Products Preparation’ is the section 9.5.3 Meat Rendering Plants https://www3.epa.gov/ttn/chief/ap42/ch09/final/c9s05-3.pdf).

[8]  Alex Calinoiu, „Un nou adăpost pentru câini comunitari va fi amenajat lângă Ploieşti, la pachet cu un incinerator”, Telegrama, 17 octombrie 2018.

[9] Roxana Tănase, „Informații contradictorii pe tema cadavrelor de câini arse la Protan”, Observatorul Prahovean, 15 iulie 2013.